Din cauza celor de la Blue Air, nu ajung acasa de Craciun

Se zice ca daca iti iei biletele de avion din timp e mai ieftin, prinzi loc si n-ar trebui sa ai nici o problema. Nicidecum! Nu la Blue Air, ca ei poate fac ceva schimbari operationale si ramai fara bilet.. Sa va povestesc ce am patit eu cu ei.

Sambata pe 19 dec, stabileam ultimele detalii pentru calatoria de luni 21 dec. Seara, dupa ora 21.30 primesc un telefon de la companie si o domnisoara imi spune : « cursa dumneavoastra a fost anulata », mai avem alte curse numai pe 24 dec de la Nice, numai ca avionul ajunge dupa ora 23 (ma gandeam, nemaipomenit, in Ajunul Craciunului eu pe drumuri, si poate numa pe 25 ajung acasa !) sau pe 27 dec de la Paris (ii foarte departe). Am zis ca vreau sa ma mai gandesc si sa ma resune maine. M-am gandit ca din cauza vremii s-au anulat cursele de la Lyon la Bucuresti. Suparata si gandita cum ajung eu pana la Nice sau Paris, am ajuns acasa si cumva n-am pus sa dorm.

Duminica dimineata m-am trezit devreme pe la 7 si 20 si am inceput sa ma gandesc, ce sa fac. Afara un cer albastru si senin, deci nici la Lyon nu avea cum sa fie foarte rau..iar daca alte curse aterizeaza la Bucuresti inseamna ca nu ii foarte rau. Deci este posibil sa ma sune azi (ca de ei la telefon nu ai cum sa dai) si sa-mi spuna ca avionul zboara. Se mai intampla in Romania dinastea: azi ii alba, maine ii neagra.Am luat legatura cu doi prieteni care stiam ca au bilet la aceeasi cursa sa ii intreb ce fac. Ei nu stiau nimica, pe ei nu i-a sunat nimeni. M-am gandit ca poate nu or ajuns inca sa ii sune, ca sigur au multi pasageri la cursele astea, poate ii suna azi.

Cu greu am reusit sa prind si eu o retea din campus si sa ma conectez la net, afara la cateva grade minus langa cladirea facultatii (netul in Franta ii alta poveste!!). Intr-adevar aveam mail ca mi-au anulat cursa. Pe site la Blue air nu era nici o informatie ca s-a anulat vreun zbor. Pe site-ul aeroportului din Bucuresti nimic, toate cursele aterizau in conditii normale. Aveam un prieten care lua avionul de la Lyon peste cateva ore si l-am rugat sa intrebe la aeroport de zborul meu. Imi trimite raspuns ca avionul zboara maine. Hmm, ceva e putred !

Dupa cateva minute ma suna de la Blue Air, le pun cateva intrebari exacte si imi dau seama cum stau lucrurile. Mi-am luat biletul pe 7 septembrie pe net. Pe fiecare zi is 2 variante; cea care am bifat-o eu, au modificat-o. Adica in termenii lor au inchis linia si au deschis alta cu alta oferta. Din causa asta imi zicea ca mi-au anulat cursa. Dar de ce ma suna si imi dau informatia asta pe 19 dec, cand eu am bilet pe 21 dec ?! lucru ce il stiau de cel putin 2 luni ! Ca modifica oferta la bilete, nu ma intereseaza ! nu stau sa urmaresc site-ul ! din ce moment am devenit clientul lor, e datoria lor sa ma anunte daca fac ei modificari. Si mi se parea normal sa imi propuna alta oferta cu alt pret (daca s-a modificat intre timp) sau sa-mi returneze banii, asta cand s-a facut modificarea ! Ei ma anunta in ultimul moment, si normal ca la zborurile de la Lyon de pe 21 dec sau 23 dec nu mai e nici un loc liber pentru ca romanul pleaca acasa de Craciun. Cea mai apropiata cursa la care imi pot da bilet e pe 28 dec. Si mai imi zic ca imi dau la acelasi pret un bilet mult mai scump. Mi se pare si normal! daca il calculati la pretul de acum pentru peste o saptamana asa e, dar daca calculati din 7 sept pentru peste o sapt?! Cum e? Sau poate timpul (saptamana de Craciun cand as fi vrut sa fiu acasa) are o mult mai mare valoare decat diferenta de pret care mi-o oferiti voi la bilet! Nu banii inseamna totul!

Adica cei de la Blue Air au aplicat o strategie de optimizare a profiturilor obtinute pe termen scurt. Romanul e mai traditionalist si vine de Craciun acasa, iar din Franta ce optiuni are: avion sau autocar. Dar cei mai multi au sa caute un avion. Asa au modificat oferta cu 1-2 luni inainte, la preturi mai ridicate. Pentru zborurile din 21 dec si 23 dec biletele s-au vandut integral si la sfarsit s-au gandit sa ne anunte in ultimul moment si pe noi cei care am luat biletele din timp. Asta e o totala lipsa de respect fata de clientii organizati, care si-au luat biletul cu cateva luni inainte si n-au nimerit bifa care trebuie. Avand deja bilet luat la ei, esti oarecum legat de companie, ai platit deja pretul si nu mai poti sa te razgandesti imediat; banii stii ca is sanse foarte mici sa ii recuperezi si atunci nu ai ce face dacat sa accepti o alta cursa, care oopss! e cu o saptamana mai tarziu! dar nici o problema! va dam la acelasi pret, oferta de acum!

Asa se fac afacerile in Romania: sa castigi cat mai mult intr-un timp cat mai scurt! Ce conteaza calitatea, oamenii sau viitorul! Din cauza incompetentei lor, m-am trezit ca petrec Craciunul la Grenoble, in vacanta, singura intr-o camera de camin si aproape toti oamenii care ii cunosc pe aici is plecati! Minunat! Poate reusesc sa iau legatura cu cativa chinezi pe care-i mai cunosc pe aici.

Intentionez sa nu mai apelez niciodata la serviciile lor !

Matematica in stil frantuzesc

Fac semestrul acesta ‘Introduction à l’économétrie’ care are la baza matematica. Obisnuita fiind cu ‘diriga’ de mate din liceu, care venea, se aseza la catedra si ne privea cu multa superioritate, iar foarte rar se mai ridica si mai picta ceva pe tabla..precum si alti profesori de matematica din alti ani, majoritatea foarte conservatori..proful care il am aici in Franta, ma uimeste. N-are stare o clipa, ne explica, ne deseneaza pe tabla, face glume, invata engleza numai de un an, dar se straduieste sa ne zica conceptele de baza in engleza sa le intelegem toti. Vine imbracat cu o pereche de blugi, un tricou sau un polar daca e mai rece, telefonul il arunca in fundul buzunarului si pare mereu bine dispus si cu mult elan de a ne invata ceva nou.

Interesant e ca la cursul acesta jumatate suntem studenti Erasmus, asa ca proful sa ne capteze atentia mai zice cate un cuvant in italiana sau spaniola. Odata sa fie sigur ca retinem o anumita formula ne-a pus pe fiecare sa o spunem in limba noastra natala – germana n-o sunat cu nimic cunoscut ; italiana, spaniola, romana, portugheza si franceza seamana uneori incredibil de mult.

Francezilor le poti reprosa multe : ca foarte multi is atei, ca vorbesc engleza prost.. dar cred ca nimeni nu poate spune ca nu stiu sa traiasca. Majoritatea oamenilor ce i-am cunoscut par foarte pasionati de ceea ce fac. Franta e tara dragostei, modei, vinului, branzei, iar sport la modul serios practica foarte multa lume. Cred ca e imposibil ca traind aici o perioada sa pleci fara sa te contaminezi cu ceva din stilul de viata al francezilor.

Cam asa este privelistea din campus dupa ninsorile din ultimele zile.

Accept o provocare pe care am primit-o de la Flore. Care sunt cinci lucruri care imi fac placere:
- sa cunosc oameni cu caractere diferite, de nationalitati diferite, cu idei diferita sa bem un pahar de vin, bere, suc, ce-o fi si sa-mi povesteasca ce idei au prin minte, ce fac sau ce planuiesc;
- sa bat muntii, sa vad lacuri, pesteri, stanci, ghetari, capre negre.. ce s-o gasi pe la munte. De obicei iesirile de felul asta nu-s lipsite de aventura, miscare in aer liber, liniste..;
- sa stau sa vad cum ploua sau ninge si sa ma gandesc aiurea;
- cantecele cantate la chitara si versurile poetice;
- sa petrec timp cu oamenii la care tin;
- sa merg la patinoar, sa zbor pe gheata.

Oricine doreste poate continua lantul.

Amintiri din copilarie

Cum se apropia Craciunul, la camin incepeam repetitiile pentru serbarea cu parintii. Fiecare primeam o strofa sau doua strofe de poezie, trebuia sa le invatam, primeam o ordine si tot faceam repetitii pana toata lumea stia ce are de facut. Intr-o anumita zi, stabilita de educatoare, era serbarea, veneau parintii dupa ce ne trezeam dupa somnul de amiaza, cu flori, ne imbracau cu cele mai bune haine, ne aliniam si incepeam sa repetau poeziile dupa cum am invatat. La fiecare cum ii venea randul, facea un pas in fata, lua pozitie de drepti si incepea sa turuie. Parintii ne aplaudat si ca surpriza la sfarsit venea Mos Craciun. Unora dintre copii le era frica de el, altii erau pusi pe glume..

Pentru mine era destul de plictisitoare pregatirea serbarii: atat de multe ori repetam tot ca ajungeam repede sa stiu poeziile tuturor celorlati copii (si erau ani cand erau si 50) si ordinea tuturor. Ce mare pierdere de timp din vietile noastre! sa muncim atat numai sa reusim sa reproducem ceva, fara sa ne folosim deloc imaginatia! si toata agitatia, apauzele parintilor, zambetul educatoarei cand spuneam bine..fara nici un folos. consider ca tot sistemul acesta e creator numai de complexe, nesiguranta..cand copiii au o fosta creatoare inepuizabila, un spirit de aventura si un mod de a vedea lumea foarte original, care pot fi exploatate mult mai mult in perioada prescolara.

In Mos Craciun n-as putea spune ca am crezut vreodata, poate numai cand aveam 3-4 ani si mergeam la camin departe in Aleea, luam autobuzut pe la 5, ca mama trebuia sa fie la servici la ora 6. Imi amintesc de o iarna cu ger cand venise Mos Nicolae si mi-a adus-o pe Pandita, ca la mine toate jucariile trebuiau sa aiba un nume, o identitate. Am fost tare bucuroasa si n-am mai vrut sa ma despart de ea, asa ca am luat-o cu mine la camin. Copiii mai mari mi-au spus ca nu Mos Nicolae mi-a adus-o ci mama si tata. Atunci m-am suparat un pic, dar m-am bucurat mai tare de ursuletul primit.

Fête de la Roumanie au Montagne

Ziua de ieri, 28 noiembrie a fost intr-adevar foarte plina. Am plecat cu cativa prieteni romani la munte sa sarbatorim ziua Romaniei la munte. Planul era sa mergem de dimineata in Parc National des Ecrins, pregatim mancare traditionala romaneasca (gen sarmale, chifetele..), dormim la Cabane de Selle (1.998 m) si mergem la lacul din apropiere si/sau facem ceva varfuri din zona (stabilim la fata locului).

Ne-am trezit de dimineata, am luat Transiser-ul pana La Mure, apoi am luat un altul pana la Perier. In al 2-lea autobuz am fost singurii calatori si nu mergea masina care imprima biletele, asa ca am calatorit gratuit (numa in Franta se poate intampla asa ceva). Pe la 10 si ceva, din Perier am pornit urcusul. Am urcat vreo 4 h jumate, drum istovitor mai ales ca aveam rucsaci mari in spate, am urcat de 900 m si ceva pana la Cabane de Selle; mergeam pe poteca si tot treceam din alte vai in alte vai, in stanga si in dreapta numa creste de jur imprejur, noi ne strecuram pe o poteca printre ele; in dreapta era rapa si se auzeau paraiele din vale. Peisajul era superb..ne-am cocotat si pe niste stanci, in sfarsit vedeam cabana, erau petice de zapada, un izvor si o creasta imensa deasupra..si cand ajungem...cabana era incuiata! am scotocit toate ungherele sa gasim o cheie sau clanta sau ceva...

Au mai venit apoi 2 francezi, localnici si ne-au zis ca cei care au in grija zona, incuie cabanele in timpul iernii si ca alte variante ar fi sa coboram la cabana de la 1.500 m si ceva, dar e foarte rudimentara sau sa coboram in sat si sa urcam in alt versant pe partea opusa si dupa 1h jumate de urcam am fi gasit alta cabana. Ne-am mai zis ca maine o sa vina padurarul cu ceva grup de turisti, asa a picat si varianta cu spartul cabanei. Nu ne-a mai ramas decat sa coboram, sa prindem autobuzul si back to Gre. Francezii ne-am mai zis si ca e foarte posibil ca nici autobus sa nu mai fie, ca aici autobuzele sambata nu circula asa des ca duminica.

Deci am luat-o la picior, am bagat viteza pe serpentine cu rucsaci in spate de 10-12 km..am facut cam 2 h jumate la coborare.. si cand am ajuns in sat la stratia de TransIsere..nu mai era bus! Am facut cateva poze cu apusul care se vedea superb si ne-am insirat la facut stopul. Ne-a luat un nenea si ne-a dus 5 km pana in satul urmator. Noi trebuia sa ajungem la La Mure, mai aveam 15 km. Parca eram la capatul pamantului, nici un om in centrul satului pe care sa-l intrebi ceva si nici macar cum il chema pe sat nu ne-am dat seama bine. Dupa jumate de h de facut stopul am zis sa pornim ca poate ne ia cineva pe drum. Fara sa fim intru totul convinsi ca mergem in directia buna, ca nici n-am gasit pe nimeni sa intrebam am pornit. Dupa aproape 1 km de mers a oprit o tanti ce locuia in aproiere si ne-a luat si ne-a dus la La Mure ca i s-a facut mila de noi, nici nu circulau prea multe masini si nu avea nimic important de facut sambata seara.

Asa am ajuns la La Mure, de aici mai ramaneau 40 km pana la Grenoble. Aici am facut stopul cel putin 1 h jumate, deja trecea de 21.00. Cand nici nu ne asteptam a oprin un tip si ne-a luat, am mers numa cu 120 si 130 la h si ne-a dus pana la Vizille, cu 20 km mai aproape de Grenoble. Aici a sunat Paul un prieten si a venit dupa noi si asa s-a incheiat aventura. Am ajuns in rezidenta dupa h 22, rupta de oboseala.

De invatat

Azi am fost si mi-am cumparat casti pentru laptop.. sa le folosesc sa invat: sa pot merge la biblioteca si sa fac exercitii de fonetica.

Site-uri utile:
Le point du fle
Blog curs franceza
Les actualites sur France 2